Cum împiedică o supapă de aer combinată de irigare în conductele de irigare?

Într -un sistem de irigații, aerul poate deveni prins în puncte înalte sau în secțiuni în care fluxul este perturbat temporar, în special după pornirea inițială a sistemului, întreținerea sau în timpul variațiilor cererii de apă. Când acest aer se acumulează în sistem, formează ceea ce este cunoscut sub numele de un bloc aerian, care poate restricționa sau bloca complet fluxul de apă. Airlock -urile sunt problematice, deoarece creează dezechilibre de presiune, ceea ce poate provoca ineficiențe și probleme de performanță în sistemul de irigații. Supapa de aer combinată este proiectată pentru a elibera automat acest aer prins pe măsură ce sistemul funcționează. Este instalat în cele mai înalte puncte ale sistemului de irigații, unde aerul se ridică și se acumulează în mod natural. Valva detectează prezența aerului și, folosind mecanismul său de plutire automată, se deschide pentru a permite aerului să scape din conductă. Această eliberare continuă de aer împiedică acumularea aerului până la punctul în care ar putea împiedica fluxul de apă, asigurându -se că sistemul de irigații poate funcționa cu o eficiență deplină. Fără această supapă, formarea aerului ar putea duce la o irigare inegală sau chiar la o defecțiune a sistemului.

În timpul umplerii inițiale a sistemului de irigare sau când sistemul este depresurizat (cum ar fi în timpul întreținerii sau opririi), este esențial ca conductele de irigare să poată lua aer. Fără aceasta, s -ar putea forma un vid în interiorul conductelor, provocând daune structurale, cum ar fi prăbușirea conductelor sau armăturilor. Valva de aer combinată funcționează permițând aerului să intre în sistem atunci când este mai întâi presurizat, ceea ce împiedică formarea unui vid. Pe măsură ce sistemul se umple cu apă, aerul trebuie să fie deplasat pentru a evita condițiile de presiune negative care ar putea zdrobi conductele sau ar putea provoca o defecțiune a etanșării. Valva de aer combinată facilitează acest aport de aer prin deschiderea când sistemul este depresurizat sau în procesul de umplere, permițând să curgă aerul necesar în conducte. Acest proces ajută la echilibrarea presiunii și la evitarea deteriorării structurale a infrastructurii de irigații.

Una dintre caracteristicile cheie ale unui Valva de aer combinată de irigare este funcționarea sa automată. De obicei, este format dintr -un mecanism de plutire adăpostit în interiorul unei camere de supapă. Acest plutitor se deplasează în sus și în jos ca răspuns la modificările nivelului apei sau al presiunii aerului în interiorul conductei. Când aerul prins se acumulează în conductă, plutitorul scade, declanșând supapa să se deschidă și să elibereze aerul. Odată ce supapa a risipit aerul prins, iar nivelul apei crește suficient, plutitorul se ridică, închizând automat supapa pentru a preveni eliberarea ulterioară a aerului. Acest sistem complet automatizat se asigură că blocurile aeriene sunt prevenite în mod constant, fără a fi nevoie de o intervenție manuală. Valva se adaptează continuu la condițiile de schimbare ale sistemului de irigații, asigurându -se că orice buzunare de aer sunt evacuate prompt. Automatizarea funcționării valvei îl face o soluție ideală pentru menținerea eficienței sistemului în configurații de irigații pe scară largă și complexă, unde monitorizarea frecventă și ajustările ar fi practic.

Ciocanul de apă este o creștere a presiunii care apare atunci când o coloană de apă în mișcare se oprește brusc sau se schimbă direcția, adesea din cauza închiderii rapide a valvelor sau a eliberării bruște a aerului. Această creștere a presiunii poate provoca daune semnificative conductelor de irigare, supape și alte componente ale sistemului, ceea ce duce la reparații costisitoare și timp de oprire. Unul dintre avantajele principale ale unei supape de aer combinate de irigare este capacitatea sa de a atenua ciocanul de apă prin prevenirea acumulării excesive de aer în sistem. Funcționalitatea de eliberare a aerului a supapei de aer combinate ajută la gestionarea fluctuațiilor de presiune, asigurându -se că aerul este evacuat în mod regulat de sistem. Când aerul este lăsat să scape treptat din punctele înalte ale sistemului, schimbările de presiune sunt distribuite mai uniform, reducând probabilitatea creșterii presiunii.