Cum tratează filtrele cu ecran de plastic diferite calități ale apei, cum ar fi sedimente mari sau materie organică?

Filtre cu ecran din plastic sunt concepute în primul rând pentru a capta și reține particulele solide, inclusiv nisipul, nămolul și resturile mai mari. Eficiența de filtrare este determinată de dimensiunea ochiurilor de plasă a ecranului, de obicei variind de la 50 la 200 de ochiuri. Când apa conține cantități semnificative de sedimente, filtrul de ecran captează aceste particule în funcție de dimensiunea lor în raport cu deschiderile din plasă. Acest lucru este deosebit de eficient pentru prevenirea pătrunderii particulelor mai mari în sistemele de irigare, unde astfel de materiale pot provoca înfundarea duzelor și emițătorilor. Cu toate acestea, în regiunile cu surse de apă care conțin concentrații mari de sedimente fine (cum ar fi argilă sau particule foarte mici de nămol), filtrele cu ecran din plastic se pot confrunta cu limitări. Particulele fine care sunt mai mici decât orificiile de plasă pot trece prin filtru, putând afecta performanța sistemului. În plus, în zonele cu încărcare continuă de sedimente, eficacitatea filtrului scade în timp pe măsură ce ecranul acumulează resturi. Poate fi necesară curățarea sau înlocuirea frecventă a filtrului pentru a menține eficiența sistemului.

Materia organică din apa de irigare - cum ar fi materialul vegetal în descompunere, algele, frunzele și microorganismele - poate introduce provocări suplimentare pentru filtrele cu ecran din plastic. În timp ce resturile organice mai mari vor fi prinse de filtru, particulele organice mai mici (cum ar fi materia vegetală descompusă) pot înfunda plasa, reducând debitul și eficiența filtrului. Materialele organice prinse pe ecran se pot descompune, formând potențial un biofilm - un strat vicios care poate afecta și mai mult eficiența filtrării prin reducerea dimensiunii porilor și promovarea înfundarii. Acest proces de descompunere ridică și îngrijorări cu privire la întreținerea filtrului, deoarece acumularea de materie organică poate face ca filtrul să devină mai predispus la creșterea bacteriilor și la dezvoltarea mirosurilor neplăcute. În cazurile de contaminare organică excesivă, utilizatorii pot observa o scădere vizibilă a performanței sistemului, deoarece filtrul este copleșit atât de resturile organice, cât și de formarea de biofilm. Aceste probleme necesită întreținere mai frecventă și, în unele cazuri, necesitatea agenților de curățare specializați pentru a preveni creșterea biofilmelor.

Pentru a atenua problemele legate de înfundarea frecventă, multe filtre moderne din plastic sunt echipate cu funcții de autocurățare. De exemplu, mecanismele de spălare inversă sunt concepute pentru a inversa fluxul de apă prin filtru, dislocând particulele acumulate. Unele sisteme pot avea, de asemenea, spălare automată sau curățare „la cerere”, care se declanșează atunci când presiunea diferențială peste filtru depășește un anumit prag, indicând o acumulare de resturi. Aceste mecanisme de autocurățare sunt utile în special în mediile cu conținut ridicat de sedimente sau organice, deoarece ajută la menținerea performanței filtrului pe perioade lungi, fără a necesita intervenție manuală. Cu toate acestea, este important de reținut că sistemele de spălare inversă necesită o anumită presiune a apei și debit pentru a funcționa eficient. În cazurile în care alimentarea cu apă este limitată sau încărcarea de sedimente este excepțional de mare, este posibil ca aceste caracteristici de autocurățare să fie completate cu întreținere manuală.

Dimensiunea ochiurilor de plasă a unui filtru cu ecran din plastic are un impact direct asupra capacității acestuia de a gestiona diferite calități ale apei. O dimensiune mai fină a ochiurilor va capta particule mai mici, inclusiv nămol fin și materie organică, care pot fi benefice în apele cu niveluri mai mari de contaminare. Cu toate acestea, compromisul este că o plasă mai fină are și o tendință mai mare de a se înfunda mai repede, în special în apele cu concentrații mari de sedimente. Utilizatorii trebuie să selecteze cu atenție dimensiunea ochiului în funcție de dimensiunea așteptată a particulelor din apa lor de irigare. De exemplu, în mediile agricole cu un conținut ridicat de argilă sau particule fine, poate fi necesară o plasă mai fină pentru a se asigura că chiar și cele mai mici particule sunt filtrate. În schimb, în ​​apele cu sedimente mai mari, mai grosiere, o dimensiune mai mare a ochiurilor poate fi suficientă, reducând riscul de înfundare și permițând intervale mai lungi între curățări. Monitorizarea regulată a performanței filtrului și a tendințelor de înfundare este esențială pentru a asigura utilizarea dimensiunii optime a ochiurilor.